Brăila, pe ploaie şi pe soare

Parada lolelor, Sibiu

Un vechi obicei al saşilor din Agnita (judeţul Sibiu), datînd din perioada medievală, a prins din nou viaţă în ultimii ani. E vorba de parada lolelor (Urzeln, în germană), prin care membrii breslelor de meşteşugari alungă iarna şi spiritele rele, "speriindu-le" cu măşti fioroase şi zgomote asurzitoare produse de bice şi talăngi.

Saşii care au emigrat în Germania au dus cu ei obiceiul, împreună cu costumele de lole (carnavalul lolelor din Sachsenheim adună cam 300 de lole din întreaga Germanie), iar acum încearcă să-l readucă pe meleagurile de origine.

Parada e un bun prilej pentru fiecare breaslă de a-şi etala tradiţiile şi simbolurile reprezentative: breasla blănarilor e reprezentată de Coroana pe care sînt aşezate patru vulpi cu cîte un jder în gură; breasla croitorilor - de Căluţul Croitorului împreună cu călăreţul său; breasla dogarilor, de un meşter care învîrte, fără să verse vreo picătură, o doaga de butoi pe care sînt aşezate pahare pline cu vin, în formă piramidală. Parada e condusă de un Staroste, însoţit de doi Îngeraşi.


Pe parcursul paradei, lolele îi prind în horă cu bicele lor pe trecători, invitîndu-i la dans, după care îi recompensează cu cîte o gogoaşă.


Un bătrîn din Agnita, venit şi el să asiste la paradă, îmi povestea că, pe vremuri, bicele saşilor nu erau doar un accesoriu inofensiv al coregrafiei şi că nu puţine erau ocaziile cînd parada lolelor dădea naştere la bătăi pe cinste între saşi şi românii din Agnita. Anul ăsta însă, evenimentul a fost marcat doar de bună dispoziţie.

Click aici pentru a vedea toate imaginile.

Gri

Aleea clasicilor

La Sfîntu Gheorghe, de 1 Decembrie

Ziua naţională se trăieşte parcă mai intens la Sfîntu Gheorghe, judeţul Covasna...

Pentru a vedea şi restul imaginilor, click aici.

Cişmigiu, "Colţul Sahiştilor"

Click pe imagini sau aici pentru a vedea toată galeria.

Viaţa la ţară

Imagini din natură surprinse zilele trecute la Bran, jud. Braşov. Pentru a vedea i alte imagini, click aici.

Roma pe fugă

Da, sînt într-o ureche, m-am dus pînă la Roma ca s-o văd pe Dinamo jucînd cu Lazio (ah, dacă sfîrşitul lumii ar fi venit imediat după golul lui Dănciulescu de pe "Olimpico", sau măcar după prima repriză de pe "23 august"... m-ar fi găsit fericit. Dar a venit mai tîrziu, prea tîrziu, marţi 28 august ora 23:45...). Am stat acolo doar două zile şi-un pic, dar nu-mi pare rău, a meritat, Roma e o experienţă impresionantă. Promit să stau mai mult data viitoare.

Pentru că am petrecut atît de puţin timp la Roma, nu-mi permit să fac aici pe ghidul. Jurnalul meu de călătorie prin Cetatea eterna ar încăpea lejer pe spatele unei cartele de metrou. Cel mult, v-aş putea recomanda să faceţi o plimbare la pas prin zona forurilor imperiale; să intraţi în fiecare gelateria pe care o întîlniţi şi să cereţi cîte o cupă din fiecare sortiment de înghetaţă disponibil; şi, nu în ultimul rînd, să vizitaţi pentru mine Villa Borghese şi Trastevere, că eu n-am mai apucat să le văd.

Nici cu pozele n-o să exagerez. Sigur, ca orice "japonez" conştiincios, am pozat aproape toate clădirile vechi (sau doar dărăpănate) pe care le-am văzut în astea două zile, plus copacii, podurile, străduţele, scările şi maşinile care s-a întîmplat să-mi iasă în cale. Totuşi, sînt conştient că nu tot ce mi s-a părut mie interesant la momentul respectiv merită să facă parte dintr-un album foto virtual şi, pe lîngă asta, cam toate lucrurile care merită văzute pot fi găsite prin ghiduri turistice sau pe internet, imortalizate de fotografi mai pricepuţi şi mai puţin grăbiţi decît mine. Aşa că n-am pus pe site decît cîteva imagini mai sugestive pe care le puteţi vedea aici: album Roma 2007

Cu bicicleta prin Bucegi

Iată-mă nevoit să sparg ordinea cronologică a postărilor de pînă acum, dar rămăsesem dator cu relatarea unei plimbări pe cît de scurte pe atît de interesante: tura cu bicicletele prin Bucegi, din 28 iulie. Era într-o sîmbătă dimineaţa (nu foarte dimineaţă, totuşi) cînd am înghesuit trei biciclete şi trei rucsaci în portbagajul unei Dacii break şi am pornit pe Valea Prahovei spre Buşteni. Am lăsat însă maşina în Sinaia ca să mai scurtăm cîţiva kilometri din drumul de întoarcere şi ne-am continuat drumul pe biciclete. Din Buşteni, dupa o oră de stat la coadă, am luat telecabina spre Babele iar de-acolo - cînd călare, cînd pe jos - am pornit-o spre vîrful Omu.

De la Omu a început partea "interesantă" a traseului: coborîrea. Drumul de la Omu spre Sinaia, pe la Piatra Arsă, e considerat unul uşor pentru "coborîtori", pe care suspensiile îi ajută să treacă fără probleme peste pietroaie, gropi şi alte obstacole; e o provocare interesantă pentru unul echipat cu o bicicletă medie, cross-country; şi e de-a dreptul infernal pentru posesorul unei biciclete de oraş. Din fericire eu făceam parte din a doua categorie aşa încît coborîrea, deşi pigmentată cu cîteva căzături spectaculoase s-a dovedit a fi una de neuitat (în sensul bun al cuvîntului.

Dacă vă gîndiţi să vă aventuraţi pe-acolo, e bine s-o faceţi într-o zi lucrătoare (e mai puţin aglomerat şi pe traseu şi la telecabina), să purtaţi cască şi orice alte protecţii mai aveţi la îndemînă (cotiere, genunchiere) şi mai ales... să vă verificaţi frînele la plecare!

Sibiu - Muzeul "Astra"

Dacă aveţi drum prin Sibiu şi nu vă presează timpul prea tare, vă recomand să petreceţi cîteva ore în mijlocul celui mai mare muzeu în aer liber din România, muzeul etnografic din Dumbrava Sibiului. De fapt, locul e atît de spectaculos încît merită mai mult decît o simplă vizită de curtoazie. Taxa de intrare este de 15 lei (4 lei pentru elevi şi studenţi), cea de fotografiat - 5 lei. Mai multe detalii: muzeulastra.ro .

Pentru a vedea toate pozele, click pe link: Sibiu, Muzeul Astra